Metodele de stabilire a prețurilor de transfer. Revizuire

Metodele de stabilire a prețurilor de transfer

Liniile directoare OCDE au indicat cinci metode de stabilire a prețurilor de transfer care pot fi utilizate pentru a examina natura operațională a tranzacțiilor controlate.

Metode traditionale:

1. Metoda comparării prețurilor (CUP)
2. Metoda prețului de revânzare (RPM)
3. Metoda cost plus (Cost plus)

Metode de profit tranzacțional:

4. Metoda marjei tranzacționale nete (TNMM)
5. Metoda împărțirii profitului (PSM)

Și orice altă metodă recunoscută în conformitate cu Orientările OCDE privind prețurile de transfer.

În Republica Moldova, criteriile de stabilire a celei mai adecvate metode sunt prevăzute la art. 22620 alin. (5) din Codul fiscal.

Serviciul „Datele privind prețurile de transfer în Moldova”.

16. Metoda comparării prețurilor reprezintă compararea prețului aplicat în tranzacția controlată cu prețurile aplicate în tranzacții necontrolate de persoane independente, atunci când sunt vândute bunuri, lucrări și/sau servicii comparabile.

17. Metoda prețului de revânzare se aplică pentru stabilirea prețului aplicat în tranzacții controlate prin stabilirea prețului la care este revândut unei persoane independente un bun, serviciu care a fost achiziționat de la o persoană afiliată. Ulterior, prețul de revânzare se diminuează cu marja prețului de revânzare.

Marja prețului de revânzare este constituită din cheltuielile/costurile suportate la revânzare și marja brută de profit corespunzătoare.

Prețul rămas după scăderea din prețul de revânzare a marjei prețului de revânzare, cu ajustarea după caz a altor cheltuieli/costuri aferente achiziționării bunului și/sau serviciului reprezintă prețul determinat conform principiului lungimii brațului pe tranzacția inițială între persoanele afiliate.

Marja prețului de revânzare aplicată de o persoană afiliată pentru bunurile și/sau serviciile achiziționate de la o altă persoană afiliată și vândute unei părți independente este comparabilă cu marja prețului de revânzare aplicat pentru bunurile și/sau serviciile achiziționate și vândute în tranzacții necontrolate.

18. Metoda cost plus se aplică pentru stabilirea prețului aplicat în tranzacții controlate, unde prețul este format din costurile/cheltuielile de producere/creare a bunului și/sau prestarea serviciului cu adăugarea marjei brută de profit.

Metoda cost plus are ca punct de plecare costurile/cheltuielile de producere/creare a bunului și/sau prestarea serviciului suportate de o persoană afiliată care sunt livrate către o altă persoană afiliată. La aceste costuri/cheltuieli se adaugă o marjă de profit brută, în dependență de funcțiile îndeplinite, riscurile asumate, activele utilizate și condițiile pieței.

Marja brută de profit aplicată de persoanele afiliate în tranzacția controlată este comparabilă cu marja prețului aplicată de persoane independente în tranzacții necontrolate.

19. Metoda marjei tranzacționale nete reprezintă compararea indicatorilor economico-financiari de profitabilitate ai persoanei afiliate obținute în tranzacțiile controlate cu indicatorii economico-financiari de profitabilitate obținuți de aceeași persoană afiliată în tranzacțiile cu persoane independente sau indicatorii economico-financiari de profitabilitate obținute de persoane independente în tranzacții necontrolate.

20. Metoda împărțirii profitului reprezintă compararea profitului obținut de persoanele afiliate implicate în una sau mai multe tranzacții și împărțit între aceștia, cu profitul care ar fi fost obținut și împărțit de către persoane independente. Împărțirea profiturilor trebuie să se realizeze printr-o estimare a veniturilor realizate și a costurilor suportate în urma uneia sau mai multor tranzacții de către fiecare persoană, în dependență de funcțiile îndeplinite, riscurile asumate, activele utilizate și condițiile pieței.

21. La aplicarea metodelor prețului de revînzare, cost plus și marjei tranzacționale nete, urmează a fi selectată partea testată în tranzacțiile controlate pentru care se testează marja prețului de revânzare, marja brută de profit și indicatorii economico-financiari de profitabilitate.

IV) Determinarea intervalului de prețuri comparabile

22. Tranzacțiile între persoanele afiliate sunt considerate a fi efectuate conform principiului lungimii brațului dacă indicatorii economico-financiari de profitabilitate sau marja/rezultatul/prețul tranzacției se încadrează între Cuartila inferioară și Cuartila superioară a intervalului de prețuri comparabile.

23. Pentru stabilirea intervalului de prețuri comparabile se va selecta un interval de valori ale indicatorilor economico-financiari sau marjei/rezultatului/prețului tranzacției aferent tranzacțiilor comparabile derulate între persoane independente și se va determina cuartila inferioară și cuartila superioară.

24. Cuartila inferioară și Cuartila superioară reprezintă valoarea minimă și maximă a intervalului de prețuri comparabile.

25. În cazul care sunt identificate cel mult două valori ale indicatorilor economico-financiari sau marjei/rezultatului/prețului tranzacției aferent tranzacțiilor comparabile derulate între persoane independente, intervalul de prețuri comparabile va fi considerat intervalul dintre valoarea minimă și maximă, iar valoarea mediană va fi realizată prin media aritmetică a celor indicatori.