OCDE - Glosar

Ghidul utilizatorului / Prețurile de transfer / OCDE - Glosar

Traducere neoficială

Glosar OCDE:

Aranjament anticipat de preț (APA)
Un aranjament care determină, înainte de tranzacțiile controlate, un set adecvat de criterii (de exemplu, metodă, comparabile și ajustări corespunzătoare ale acestora, ipoteze critice cu privire la evenimente viitoare) pentru determinarea prețurilor de transfer pentru acele tranzacții pe o perioadă de timp fixă. Un acord de stabilire a prețurilor în avans poate fi unilateral, implicând o administrație fiscală și un contribuabil sau multilateral, implicând acordul a două sau mai multe administrații fiscale.
Principiul distanței de braț
Standardul internațional pe care l-au convenit țările membre OCDE ar trebui utilizat pentru determinarea prețurilor de transfer în scopuri fiscale. Este prevăzut în articolul 9 din Modelul de convenție fiscală OCDE, după cum urmează: „în cazul în care „între cele două întreprinderi sunt stabilite sau impuse condiții în relațiile lor comerciale sau financiare care diferă de cele care ar fi realizate între întreprinderi independente, atunci orice profit care ar , dar pentru acele condiții, s-au acumulat uneia dintre întreprinderi, dar, din cauza acelor condiții, nu s-au acumulat astfel, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi și impozitate în mod corespunzător”.
Interval de lungime a brațului
O serie de cifre care sunt acceptabile pentru a stabili dacă condițiile unei tranzacții controlate sunt în condiții de concurență și care sunt derivate fie din aplicarea aceleiași metode de stabilire a prețurilor de transfer la mai multe date comparabile, fie din aplicarea unor metode diferite de stabilire a prețurilor de transfer.
Întreprinderi asociate
Două întreprinderi sunt întreprinderi asociate una față de cealaltă dacă una dintre întreprinderi îndeplinește condițiile articolului 9, subparagrafele 1a) sau 1b) din Modelul de convenție fiscală OCDE în ceea ce privește cealaltă întreprindere.
Echilibrarea plății
O plată, în mod normal de la unul sau mai mulți participanți la altul, pentru ajustarea cotelor proporționale ale contribuțiilor participanților, care crește valoarea contribuțiilor plătitorului și scade valoarea contribuțiilor beneficiarului plății cu valoarea plății.
Plată de cumpărare
O plată efectuată de un nou participant la o CCA deja activă pentru obținerea unui interes pentru orice rezultat al activității anterioare de CCA.
Plată de cumpărare
Compensație pe care un participant care se retrage dintr-un CCA deja activ o poate primi de la participanții rămași pentru un transfer efectiv al intereselor sale în rezultatele activităților anterioare ale CCA.
Analiză de comparabilitate
O comparație a unei tranzacții controlate cu o tranzacție sau tranzacții necontrolate. Tranzacțiile controlate și necontrolate sunt comparabile dacă niciuna dintre diferențele dintre tranzacții nu ar putea afecta în mod semnificativ factorul care este examinat în metodologie (de exemplu, prețul sau marja), sau dacă pot fi făcute ajustări rezonabile de precise pentru a elimina efectele semnificative ale oricăror astfel de diferențe. /li>
Tranzacție necontrolată comparabilă
O tranzacție necontrolată comparabilă este o tranzacție între două părți independente care este comparabilă cu tranzacția controlată aflată în discuție. Poate fi fie o tranzacție comparabilă între o parte la tranzacția controlată și o parte independentă („comparabil intern”), fie între două părți independente, niciuna dintre acestea fiind parte la tranzacția controlată („comparabil extern”).
Metoda prețului necontrolat comparabil (CUP)
O metodă de stabilire a prețurilor de transfer care compară prețul pentru proprietate sau servicii transferate într-o tranzacție controlată cu prețul perceput pentru proprietate sau servicii transferate într-o tranzacție necontrolată comparabilă în circumstanțe comparabile.
Ajustare compensatoare
O ajustare în care contribuabilul raportează un preț de transfer în scopuri fiscale care este, în opinia contribuabilului, un preț de concurență pentru o tranzacție controlată, chiar dacă acest preț diferă de suma practicată efectiv între întreprinderile asociate. Această ajustare va fi făcută înainte de depunerea declarației fiscale.
Analiza contribuției
O analiză utilizată în metoda împărțirii profitului în baza căreia profiturile relevante din tranzacțiile controlate sunt împărțite între întreprinderile asociate pe baza valorii relative a contribuțiilor făcute de fiecare dintre întreprinderile asociate care participă la acele tranzacții, completată, acolo unde este posibil, de date de piață externă care indicați modul în care întreprinderile independente ar fi împărțit profiturile în circumstanțe similare.
Tranzacții controlate
Tranzacții între două întreprinderi care sunt întreprinderi asociate una față de cealaltă.
Ajustarea corespunzătoare
O ajustare a obligației fiscale a întreprinderii asociate într-o a doua jurisdicție fiscală efectuată de administrația fiscală a acelei jurisdicții, corespunzătoare unei ajustări primare efectuată de administrația fiscală într-o primă jurisdicție fiscală, astfel încât alocarea profiturilor de către cele două jurisdicții este consecvent.
Aranjament de contribuție la costuri (CCA)
Un CCA este un aranjament contractual între întreprinderi pentru a împărți contribuțiile și riscurile implicate în dezvoltarea, producția sau obținerea în comun a unor bunuri necorporale, active corporale sau servicii, cu înțelegerea că astfel de active necorporale, active corporale sau servicii sunt de așteptat să creeze beneficii pentru afaceri individuale ale fiecăruia dintre participanți.
Cost plus majorare
O marjă care este măsurată prin referire la marjele calculate după costurile directe și indirecte suportate de un furnizor de proprietăți sau servicii într-o tranzacție.
Metoda cost plus
O metodă de stabilire a prețurilor de transfer care utilizează costurile suportate de furnizorul de proprietate (sau servicii) într-o tranzacție controlată. La acest cost se adaugă un cost corespunzător plus majorare, pentru a realiza un profit corespunzător în lumina funcțiilor îndeplinite (ținând cont de activele utilizate și de riscurile asumate) și de condițiile pieței. Ceea ce se ajunge după adăugarea costului plus marcajul la costurile de mai sus poate fi considerat un preț de concurență al tranzacției controlate inițiale.
Metoda de încărcare directă
O metodă de taxare directă pentru anumite servicii intra-grup, pe o bază clar identificată.
Costuri directe
Costurile care sunt suportate special pentru producerea unui produs sau prestarea unui serviciu, cum ar fi costul materiilor prime.
Analiza funcțională
Analiza a avut ca scop identificarea activităților și responsabilităților semnificative din punct de vedere economic întreprinse, activele utilizate sau contribuite, precum și riscurile asumate de părțile la tranzacții.
Repartizarea globală a formularului
O abordare de alocare a profiturilor globale ale unui grup multinațional pe bază consolidată între întreprinderile asociate din diferite jurisdicții, pe baza unei formule predeterminate.
Profitul brut
Profitul brut dintr-o tranzacție comercială este suma calculată prin scăderea din încasările brute ale tranzacției a costurilor alocabile de achiziții sau de producție ale vânzărilor, cu ajustarea corespunzătoare pentru creșteri sau scăderi ale stocurilor sau stocurilor comerciale, dar fără a ține cont de alte cheltuieli.
Întreprinderi independente
Două întreprinderi sunt întreprinderi independente una față de cealaltă dacă nu sunt întreprinderi asociate una față de cealaltă.
Metoda de încărcare indirectă
O metodă de taxare pentru serviciile intra-grup, bazată pe metode de alocare și repartizare a costurilor.
Costuri indirecte
Costurile de producere a unui produs sau serviciu care, deși sunt strâns legate de procesul de producție, pot fi comune mai multor produse sau servicii (de exemplu, costurile unui departament de reparații care deservește echipamentele folosite pentru a produce diferite produse).
Serviciul intra-grup
O activitate (de exemplu, administrativă, tehnică, financiară, comercială etc.) pentru care o întreprindere independentă ar fi fost dispusă să plătească sau să desfășoare pentru ea însăși.
Compensare intenționată
Un beneficiu oferit de o întreprindere asociată unei alte întreprinderi asociate din cadrul grupului care este echilibrat în mod deliberat într-o anumită măsură de diferite beneficii primite de la acea întreprindere în schimb.
Intangibil de marketing
O imobiliară necorporală (în sensul punctului 6.6) care se referă la activități de marketing, ajută la exploatarea comercială a unui produs sau serviciu și/sau are o valoare promoțională importantă pentru produsul în cauză. În funcție de context, elementele intangibile de marketing pot include, de exemplu, mărci comerciale, nume comerciale, liste de clienți, relații cu clienții și date de piață și clienți de proprietate care sunt utilizate sau ajută la comercializarea și vânzarea de bunuri sau servicii către clienți.
Grupul de întreprinderi multinaționale (grupul MNE)
Un grup de companii asociate cu sedii comerciale în două sau mai multe jurisdicții.
Întreprindere multinațională (MNE)
O companie care face parte dintr-un grup MNE.
Procedura de acord reciproc
Un mijloc prin care administrațiile fiscale se consultă pentru soluționarea litigiilor privind aplicarea convențiilor de dubla impunere. Această procedură, descrisă și autorizată de articolul 25 din Modelul de convenție fiscală OCDE, poate fi utilizată pentru a elimina dubla impozitare care ar putea rezulta dintr-o ajustare a prețurilor de transfer.
Indicatorul profitului net
Raportul dintre profitul net și o bază adecvată (de exemplu, costuri, vânzări, active). Metoda marjei nete tranzacționale se bazează pe o comparație a unui indicator de profit net adecvat pentru tranzacția controlată cu același indicator de profit net în tranzacțiile necontrolate comparabile.
Servicii „la apel”
Servicii furnizate de o companie-mamă sau de un centru de servicii de grup, care sunt disponibile în orice moment pentru membrii unui grup MNE.
Ajustare primară
O ajustare pe care o administrație fiscală dintr-o primă jurisdicție o efectuează asupra profiturilor impozabile ale unei companii ca urmare a aplicării principiului de concurență la tranzacțiile care implică o întreprindere asociată într-o a doua jurisdicție fiscală.
Potențial de profit
Profiturile viitoare așteptate. În unele cazuri, poate include pierderi. Noțiunea de „potențial de profit” este adesea folosită în scopuri de evaluare, în determinarea unei compensații normale pentru un transfer de intangibile sau a unei preocupări în curs de desfășurare, sau în determinarea unei despăgubiri în condiții normale pentru încetarea sau renegocierea substanțială a acorduri, odată ce se constată că o astfel de compensare sau despăgubire ar fi avut loc între părți independente în circumstanțe comparabile.
Metoda de împărțire a profitului
O metodă de împărțire a profitului tranzacțional care identifică profiturile relevante care urmează să fie împărțite pentru întreprinderile asociate dintr-o tranzacție controlată (sau tranzacții controlate pe care este adecvat să le cumuleze conform principiilor capitolului III) și apoi împarte acele profituri între întreprinderile asociate pe o bază economică. o bază validă care aproximează împărțirea profiturilor care ar fi fost convenită în condiții de concurență.
Marja prețului de revânzare
O marjă reprezentând suma din care un revânzător ar încerca să-și acopere cheltuielile de vânzare și alte cheltuieli de exploatare și, în lumina funcțiilor îndeplinite (luând în considerare activele utilizate și riscurile asumate), să realizeze un profit corespunzător.
Metoda prețului de revânzare
O metodă de stabilire a prețurilor de transfer bazată pe prețul la care un produs care a fost achiziționat de la o întreprindere asociată este revândut unei întreprinderi independente. Prețul de revânzare este redus cu marja prețului de revânzare. Ceea ce rămâne după scăderea marjei prețului de revânzare poate fi considerat, după ajustarea pentru alte costuri asociate cu achiziționarea produsului (de exemplu, taxe vamale), ca un preț de concurență al transferului inițial de proprietate între întreprinderile asociate.
Analiza reziduală
O analiză utilizată în metoda împărțirii profitului care împarte profiturile relevante din tranzacțiile controlate examinate în două categorii. În prima categorie se află profiturile atribuibile contribuțiilor care pot fi evaluate în mod fiabil: de obicei contribuții mai puțin complexe pentru care pot fi găsite comparabile de încredere. În mod obișnuit, această remunerație inițială ar fi determinată prin aplicarea uneia dintre metodele tradiționale de tranzacție sau a unei metode ale marjei nete tranzacționale pentru a identifica remunerația tranzacțiilor comparabile între întreprinderi independente. Astfel, în general, nu ar ține cont de rentabilitatea care ar fi generată de o a doua categorie de contribuții care pot fi unice și valoroase și/sau pot fi atribuite unui nivel ridicat de integrare sau asumării comune a riscurilor semnificative din punct de vedere economic. De obicei, alocarea oricărui profit (sau pierdere) rezidual rămas după luarea în considerare a profiturilor atribuibile primei categorii de contribuții s-ar baza pe o analiză a valorii relative a celei de-a doua categorii de contribuții de către părți, completată, acolo unde este posibil, de date de piață care indică modul în care întreprinderile independente ar fi împărțit profiturile în circumstanțe similare.
Ajustare secundară
O ajustare care rezultă din impunerea taxei asupra unei tranzacții secundare.
Tranzacție secundară
O tranzacție constructivă pe care unele jurisdicții o vor afirma în temeiul legislației lor interne după ce au propus o ajustare primară pentru a face alocarea efectivă a profiturilor în concordanță cu ajustarea primară. Tranzacțiile secundare pot lua forma de dividende constructive, contribuții constructive la capitaluri proprii sau împrumuturi constructive.
Activitatea acționarilor
O activitate care este desfășurată de un membru al unui grup multinațional (de obicei, societatea-mamă sau o societate holding regională) numai datorită interesului său de proprietate în unul sau mai mulți alți membri ai grupului, adică în calitatea sa de acționar.
Examinări fiscale simultane
O examinare fiscală simultană, așa cum este definită în partea A a modelului de acord OCDE pentru efectuarea de examinări fiscale simultane, înseamnă un „aranjament între două sau mai multe părți pentru a examina simultan și independent, fiecare pe propriul teritoriu, afacerile fiscale ale (a) ) contribuabil(i) în care au un interes comun sau înrudit în vederea schimbului de informații relevante pe care le obțin astfel”.
Intangibil comercial
Un intangibil, altul decât un intangibil de marketing.
Metode tradiționale de tranzacție
Metoda prețului necontrolat comparabil, metoda prețului de revânzare și metoda cost plus.
Metoda marjei nete tranzacționale
O metodă de profit tranzacțional care examinează marja de profit net în raport cu o bază adecvată (de exemplu, costuri, vânzări, active) pe care un contribuabil o realizează dintr-o tranzacție controlată (sau tranzacții pe care este adecvat să le cumuleze conform principiilor capitolului III).
Metoda profitului tranzacțional
O metodă de stabilire a prețurilor de transfer care examinează profiturile care apar din anumite tranzacții controlate ale uneia sau mai multor întreprinderi asociate care participă la acele tranzacții.
Tranzacții necontrolate
Tranzacții între întreprinderi care sunt întreprinderi independente una față de cealaltă.
Contribuții unice și valoroase
Contribuțiile (de exemplu, funcțiile îndeplinite sau activele utilizate sau contribuite) vor fi „unice și valoroase” în cazurile în care (i) nu sunt comparabile cu contribuțiile făcute de părți necontrolate în circumstanțe comparabile și (ii) reprezintă o sursă cheie de beneficii economice reale sau potențiale în operațiunile de afaceri.

Schimbat: 30.10.2024 00:56

Următorul