OCDE - Glosar

Traducere neoficială

Glosar OCDE:

1. Acord de preț în avans („APA”)

   Un acord care stabileşte, înaintea realizării tranzacţiilor controlate, o serie de criterii adecvate (de exemplu, metode, ajustări comparabile şi adecvate ale acestora, ipoteze de bază privind evoluţiile ulterioare) pentru a stabili preţurile de transfer pentru aceste tranzacţii pe o anumită perioadă de timp. Un acord de preț în avans poate fi unilateral, implicând o administrație fiscală și un contribuabil sau multilateral, implicând acordul a două sau mai multe administrații fiscale.

2. Principiul distanței de braț (Principiul valorii de piață)

   Standardul internațional pe care țările membre OCDE l-au convenit ar trebui utilizat pentru determinarea prețurilor de transfer în scopuri fiscale. Acesta este prevăzut la Articolul 9 din Modelul de Convenție Fiscală al OCDE, după cum urmează: „în cazul în care se stabilesc sau se impun condiții între cele două întreprinderi în relațiile lor comerciale sau financiare care diferă de cele care ar fi realizate între întreprinderi independente, atunci orice profituri care ar fi revenit uneia dintre întreprinderi, dar, din cauza acestor condiții, nu s-au acumulat, pot fi incluse în profiturile respectivei întreprinderi și impozitate în consecință”.

3. Interval de lungime a brațului (Intervalul de comparare)

   Un interval de valori acceptabil pentru a stabili dacă condițiile unei tranzacții controlate sunt concurențiale și care sunt derivate fie din aplicarea aceleiași metode de stabilire a prețurilor de transfer mai multor date comparabile, fie din aplicarea unor metode diferite de stabilire a prețurilor de transfer.

4. Întreprinderi asociate

   Două întreprinderi sunt întreprinderi asociate una față de cealaltă dacă una dintre întreprinderi îndeplinește condițiile Articolului 9 alineatul (1) litera (a) sau (b) din Modelul de Convenție Fiscală al OCDE în ceea ce privește cealaltă întreprindere.

5. Plată de echilibrare

   O plată, în mod normal de la unul sau mai mulți participanți la altul, pentru ajustarea cotelor proporționale de contribuții ale participanților, care mărește valoarea contribuțiilor plătitorului și scade valoarea contribuțiilor beneficiarului cu valoarea plății.

6. Contribuție participativă

   O plată efectuată de o întreprindere recent intrată într-un ACC deja activ pentru obținerea unei participații la orice rezultate ale activității depuse anterior de către ACC.

7. Plată de preluare

   Remunerația pe care o întreprindere care se retrage dintr-un ACC deja activ o poate primi de la participanții rămași pentru transferul efectiv al participațiilor sale la rezultatele activităților anterioare ale ACC.

8. Analiza de comparabilitate

   O comparație a unei tranzacții controlate cu una sau mai multe tranzacții necontrolate. Tranzacțiile controlate și cele necontrolate sunt comparabile dacă niciuna dintre diferențele dintre tranzacții nu ar putea afecta în mod semnificativ factorul examinat în metodologie (de exemplu, preț sau marjă), sau dacă se pot face ajustări rezonabile pentru a elimina efectele semnificative ale unor astfel de diferențe.

9. Tranzacție comparabilă necontrolată

   O tranzacție comparabilă necontrolată este o tranzacție între două părți independente care este comparabilă cu tranzacția controlată examinată. Poate fi o tranzacție comparabilă între o parte la tranzacția controlată și o parte independentă („comparabilă internă”) sau între două părți independente, dintre care niciuna nu este parte la tranzacția controlată („comparabilă externă”).

10. Metoda prețului comparabil necontrolat (CUP)

    O metodă de stabilire a prețurilor de transfer care compară prețul pentru activele sau serviciile transferate într-o tranzacție controlată cu prețul perceput pentru proprietatea sau serviciile transferate într-o tranzacție necontrolată comparabilă în circumstanțe comparabile.

11. Ajustare compensatorie

    O ajustare în care contribuabilul raportează un preț de transfer în scopuri fiscale care este, în opinia contribuabilului, un preț de valoare de piață pentru o tranzacție controlată, chiar dacă acest preț diferă de suma efectiv percepută între întreprinderile asociate. Această ajustare se va face înainte de a depune declarația fiscală.

12. Analiza contribuției

    O analiză utilizată în metoda împărțirii profitului în care profiturile combinate din tranzacțiile controlate sunt împărțite între întreprinderile asociate pe baza valorii relative a funcțiilor îndeplinite (luând în considerare activele utilizate și riscurile asumate) de fiecare dintre întreprinderile asociate care participă la aceste tranzacții, completată cât mai mult posibil de date de pe piața externă care indică modul în care întreprinderile independente ar fi împărțit profiturile în circumstanțe similare.

13. Tranzacții controlate

    Tranzacții între două întreprinderi care sunt întreprinderi asociate una față de cealaltă.

14. Ajustare corespondentă

    O ajustare a obligației fiscale a întreprinderii asociate într-o a doua jurisdicție fiscală, efectuată de administrația fiscală a jurisdicției respective, care corespunde unei ajustări primare efectuate de administrația fiscală într-o primă jurisdicție fiscală, astfel încât alocarea profiturilor de către cele două jurisdicții să fie consecventă.

15. Aranjament de contribuție la costuri (ACC)

    Un ACC reprezintă un angajament contractual între întreprinderi pentru a împărți contribuțiile și riscurile implicate în dezvoltarea, producția sau obținerea în comun a imobilizărilor necorporale, a imobilizărilor corporale sau a serviciilor, înțelegându-se că se așteaptă ca astfel de imobilizări necorporale, imobilizări corporale sau servicii să creeze beneficii pentru întreprinderile individuale ale fiecăruia dintre participanți.

16. Marja de profit cost-plus

    O marjă de profit care este măsurat prin referire la marjele calculate după costurile directe și indirecte suportate de un furnizor de bunuri sau servicii într-o tranzacție.

17. Metoda cost-plus

    O metodă de stabilire a prețurilor de transfer care utilizează costurile suportate de furnizorul de bunuri (sau servicii) într-o tranzacție controlată. La acest cost vine în completare o marjă de profit cost-plus adecvat, pentru a obține un profit adecvat în raport cu funcțiile îndeplinite (luând în considerare activele utilizate și riscurile asumate) și a condițiilor de piață. Rezultatul obținut după completarea cu marja de profit cost-plus la costurile de mai sus poate fi considerat un preț în condiții de valoare de piață al tranzacției controlate inițiale.

18. Metoda de încărcare directă.

    Metoda facturării directe.. Metodă care constă în facturarea directă pentru anumite servicii intragrup pe o bază clar identificată.

19. Costuri directe

    Costurile care sunt suportate în mod specific pentru fabricarea unui produs sau prestarea unui serviciu, cum ar fi costul materiilor prime.

20. Analiză funcțională

    Analiza ce are ca scop identificarea activităților și responsabilităților semnificative din punct de vedere economic asumate, a activelor utilizate sau la care s-a contribuit, precum și a riscurilor asumate de părțile la tranzacții.

21. Repartizarea globală după o formulă prestabilită

    O abordare pentru repartizarea profiturilor globale ale unui grup de întreprinderi multinaționale pe bază consolidată între întreprinderile asociate din diferite țări pe baza unei formule prestabilite.

22. Profituri brute

    Profiturile brute dintr-o tranzacție comercială reprezintă suma calculată prin deducerea din încasările brute ale tranzacției a achizițiilor alocabile sau a costurilor de producție ale vânzărilor, cu ajustarea corespunzătoare pentru creșteri sau scăderi ale stocurilor sau numerarului disponibil, dar fără a lua în calcul alte cheltuieli.

23. Întreprinderi independente

    Două întreprinderi sunt întreprinderi independente una în raport cu cealaltă dacă nu sunt întreprinderi asociate.

24. Metoda de încărcare indirectă.

    Metoda facturării indirecte. O metodă de facturare pentru serviciile intra-grup pe baza metodelor de alocare și repartizare a costurilor.

25. Costuri indirecte

    Costurile de fabricare a unui produs sau serviciu care, deși strâns legate de procesul de producție, pot fi comune mai multor produse sau servicii (de exemplu, costurile cu departamentul de service/reparații care deservește echipamentele utilizate pentru a produce diferite produse).

26. Serviciul intra-grup.

    O activitate (de exemplu, administrativă, tehnică, financiară, comercială etc.) pentru care o întreprindere independentă ar fi fost dispusă să plătească sau să o realizeze pentru ea însăși.

27. Compensare intenționată

    Un beneficiu oferit de o întreprindere asociată unei alte întreprinderi asociate din cadrul grupului, care este echilibrat în mod deliberat într-o anumită măsură de beneficiile diferite primite în schimb de la întreprinderea respectivă.

28. Imobilizări necorporale aferente activității de marketing.

    Intangibil de marketing. O imobilizare necorporală (în sensul alineatului 6.6) aferentă activității de marketing, care contribuie la exploatarea comercială a unui produs sau serviciu și/sau are o valoare promoțională importantă pentru produsul în cauză. În funcție de context, imobilizările necorporale aferente activității de marketing pot include, de exemplu, mărci, denumiri comerciale, liste de clienți, relații cu clienții și date proprietare de piață și clienți care sunt utilizate sau ajută la comercializarea și vânzarea de bunuri sau servicii către clienți.

29. Grup de întreprinderi multinaționale (Grup IMN)

    Un grup de întreprinderi asociate cu sedii comerciale în două sau mai multe țări.

30. Întreprindere multinațională (IMN)

    O întreprindere care face parte dintr-un grup de întreprinderi multinaționale.

31. Procedura de acord reciproc.

    Procedura amiabilă. Un mijloc prin care administrațiile fiscale se consultă pentru soluționarea litigiilor privind aplicarea convențiilor de evitare a dublei impuneri. Această procedură, descrisă și autorizată de Articolul 25 din Modelul de Convenție Fiscală al OCDE, poate fi utilizată pentru a elimina dubla impunere care ar putea rezulta dintr-o ajustare a prețurilor de transfer.

32. Indicator de profit net

    Raportul dintre profitul net și o bază adecvată (de exemplu, costuri, vânzări, active). Metoda marjei nete se bazează pe o comparație a indicatorului de profit net adecvat pentru tranzacția controlată cu același indicator de profit net în tranzacții necontrolate comparabile.

33. Servicii prestate „la cerere”

    Servicii furnizate de o societate-mamă sau de un centru de servicii de grup, care sunt disponibile în orice moment pentru membrii unui grup de întreprinderi multinaționale.

34. Ajustare primară

    O ajustare pe care o administrație fiscală dintr-o primă jurisdicție o aplică profiturilor impozabile ale unei societăți ca urmare a aplicării principiului valorii de piață tranzacțiilor care implică o întreprindere asociată dintr-o a doua jurisdicție fiscală.

35. Potențialul de profit

    Profiturile viitoare preconizate. În unele cazuri, poate include pierderi. Noțiunea de „potențial de profit” este adesea utilizată în scopul evaluării, în determinarea unei remunerații în condiții de мaloare de piață pentru un transfer de imobilizări necorporale sau a unei activități sau în determinarea unei despăgubiri în condiții de valoare de piață pentru rezilierea sau renegocierea substanțială a acordurilor existente, odată ce se constată că o astfel de remunerație sau despăgubire ar fi avut loc între părți independente în circumstanțe comparabile.

36. Metoda împărțirii profitului (Profit split)

    Metoda împărțirii profitului este acea metodă care identifică profitul combinat care urmează să fie împărțit pentru întreprinderile asociate dintr-o tranzacție controlată (sau din tranzacții controlate pentru care agregarea este oportună în conformitate cu principiile din Capitolul III) și apoi împarte aceste profituri între întreprinderile asociate conform unei baze valide din punct de vedere economic care aproximează împărțirea profiturilor care ar fi fost anticipată și reflectată într-un acord încheiat în condiții de valoare de piață.

37. Marja prețului de revânzare

    O marjă reprezentând suma din care un revânzător ar încerca să-și acopere cheltuielile de vânzare și alte cheltuieli de exploatare și, având în vedere funcțiile îndeplinite (luând în considerare activele utilizate și riscurile asumate), să realizeze un profit adecvat.

38. Metoda prețului de revânzare

    O metodă de stabilire a prețurilor de transfer bazată pe prețul la care un produs care a fost achiziționat de la o întreprindere asociată ar fi revândut unei întreprinderi independente. Prețul de revânzare se reduce cu marja prețului de revânzare. Rezultatul obținut după scăderea marjei prețului de revânzare poate fi luat în considerare după ajustarea altor costuri asociate achiziționării produsului (de exemplu, taxe vamale), ca preț în condiții de valoare de piață al transferului inițial de proprietate între întreprinderile asociate.

39. Analiză reziduală

    O analiză utilizată în metoda împărțirii profitului care împarte profiturile relevante din tranzacțiile controlate examinate în două categorii. În prima categorie sunt profiturile care pot fi atribuite contribuțiilor care pot fi evaluate în mod fiabil: de obicei, contribuții mai puțin complexe pentru care pot fi găsite comparabile fiabile. În mod obișnuit, această remunerație inițială ar fi determinată prin aplicarea uneia dintre metodele tradiționale bazate pe analiza tranzacției sau a metodei marjei nete pentru a identifica remunerarea tranzacțiilor comparabile între întreprinderi independente. Astfel, în general, nu ar ține cont de randamentul care ar fi generat de o a doua categorie de contribuții care pot fi unice și de valoare și/sau care pot fi atribuite unui nivel ridicat de integrare sau asumării în comun a riscurilor semnificative din punct de vedere economic. De obicei, alocarea oricărui profit (sau pierdere) net(ă) care mai există după calcularea profiturilor atribuibile primei categorii de contribuții s-ar baza pe o analiză a valorii relative a celei de-a doua categorii de contribuții de către părți, completată, acolo unde este posibil, de date de pe piața externă care indică modul în care întreprinderile independente ar fi împărțit profiturile în circumstanțe similare.

40. Ajustare secundară

    O ajustare care rezultă din calcularea impozitului în cazul unei tranzacții secundare.

41. Tranzacție secundară

    O tranzacție implicită pe care unele jurisdicții o impun în temeiul legislației lor interne după ce au propus o ajustare primară pentru a realiza alocarea efectivă a profiturilor în concordanță cu ajustarea primară. Tranzacțiile secundare pot lua forma dividendelor implicite, a aporturilor implicite de capital sau a împrumuturilor implicite.

42. Activitatea acționarilor

    O activitate care este efectuată de un membru al unui grup de întreprinderi multinaționale (de obicei, societatea-mamă sau un holding regional) numai din cauza participării sale la unul sau mai mulți membri ai grupului, adică în calitatea sa de acționar.

43. Controale fiscale simultane

    Controalele fiscale simultan, astfel sunt definite în Partea A din Acordul Model al OCDE pentru efectuarea de controale fiscale simultane, reprezintă un „acord între două sau mai multe părți pentru a verifica simultan și independent, fiecare pe propriul teritoriu, situația fiscală a contribuabilului (contribuabililor) în care au un interes comun sau conex în vederea schimbului de informații relevante pe care le obțin în acest mod”.

44. Intangibil comercial.

    Imobilizări necorporale comerciale. O imobilizare necorporală comercială, alta decât o imobilizare necorporală aferentă activității de marketing. Un intangibil, altul decât un intangibil de marketing.

45. Metode tradiționale bazate pe analiza tranzacției

    Metoda prețului comparabil necontrolat, metoda prețului de revânzare și metoda cost-plus.

46. Metoda marjei nete tranzacționale (TNMM)

    Metoda marjei nete Metoda bazată pe analiza profitului care examinează marja de profit netă în raport cu o bază adecvată (de exemplu, costuri, vânzări, active) pe care un contribuabil o realizează dintr-o tranzacție controlată (sau din tranzacții pe care este adecvat să le cumuleze în conformitate cu principiile din Capitolul III).

47. Metoda profitului tranzacțional (TPM)

    Metoda bazată pe analiza profitului. O metodă de stabilire a prețurilor de transfer care examinează profiturile care rezultă din anumite tranzacții controlate ale uneia sau mai multor întreprinderi asociate care participă la aceste tranzacții.

48. Tranzacții necontrolate

    Tranzacții între întreprinderi care sunt întreprinderi independente una în raport cu cealaltă.

49. Contribuții unice și de valoare

    Contribuțiile (de exemplu, funcțiile îndeplinite sau activele utilizate sau cu care se contribuie) vor fi „unice și de valoare” în cazurile în care (i) nu sunt comparabile cu contribuțiile aduse de părțile necontrolate în circumstanțe comparabile și (ii) reprezintă o sursă-cheie de beneficii economice reale sau potențiale în operațiunile comerciale desfășurate.